space

Republica Moldova: stat capturat vs istorie de success

Republic of Moldova: Captured State vs. Success Story

space

Author: Inna Shupac (Chișinău)
For author info see below

76% vs 38% – așa arată nivelul maxim și nivelul minim al suportului cetățenilor moldoveni pentru integrarea europeană a Republicii Moldova, conform sondajelor de opinie desfășurate pe parcursul ultimelor două decenii.Primul rezultat a fost înregistrat în noiembrie 2007 în timpul guvernării Partidului Comuniștilor, al doilea rezultat fiind înregistrat în octombrie 2016 – al șaptelea an de guvernare a coaliției care s-a autoproclamat Alianța pentru Integrare Europeană.

Din cauza acestei discrepanțe, sărbătorind cea de-a zecea aniversare a Parteneriatului Estic, sunt suficiente motive pentru a analiza atât beneficiile obținute, dar și greșelile făcute.

Pe parcursul ultimelor 12 ani, Republica Moldova a primit de la Uniunea Europeană aproximativ un miliard de euro acordat sub formă de fonduri nerambursabile, precum și un miliard și jumătate de euro ca împrumuturi. Așadar, Moldova este cel mai mare beneficiar de ajutor din partea UE per cap de locuitor din vecinătatea Europei.

Din 2009, potrivit evaluărilor UE, peste 17,660 întreprinderi mici și mijlocii din Moldova au beneficiat de sprijin din UE pentru accesul la finanțare în cadrul programului EU4Business, la fel au fost create 10 incubatoare de afaceri. O nouă infrastructură de aprovizionare cu apă potabilă a fost construită cu sprijinul UE și ca rezultat, aproximativ 15,700 persoane au acces la apă potabilă suficientă și sigură. Peste 3,000  tineri din Moldova au participat în proiecte de educație non-formală, finanțate de UE. Peste 2,5 milioane cetățeni moldoveni au beneficiat până acum de regimul liberalizat de vize.

UE a devenit cel mai mare partener comercial al Republicii Moldova. Astăzi, aproximativ 70% din exporturile moldovenești sunt orientate spre piața Uniunii Europene, iar importurile reprezintă aproape 50%. Implementarea Acordului de Asociere, inclusiv a Zonei de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător, a contribuit esențial la obținerea acestor rezultate.

În același timp, ca într-o lume paralelă, liderii partidelor de guvernare au semnat protocoale secrete de partajare a controlului asupra mai multor instituții de stat cum ar fi Procuratura Generală, Serviciul de Informații și Securitate, Centrul Național Anticorupție, Comisia Electorală Centrală, Consiliul Audiovizualului, Curtea Supremă de Justiție, Banca Națională, etc. Ca rezultat, toate instituțiile de stat, inclusiv din sectorul justiției, au devenit subordonate liderilor de partide. Deci, nu rămas nici o instituție de stat independentă față de decizii politice.

În anul 2012 a fost închisă singura, la acel moment, televiziune de opoziție. O încercare de a interzice cel mare mare, în acea perioadă, partid de opoziție a avut loc prin modificări în Legea privind partidele politice. Președintele țării a fost ales în circumstanțe dubioase după o pauză de 2,5 ani din a șaptea încercare. Spre sfârșitul anului 2012 au apărut două declarații cu conținut diametral opus. Una, făcută de opoziția parlamentară, califica Republica Moldova ca fiind un stat capturat, alta, făcută de oficialii Uniunii Europene, prezenta Republica Moldova ca o istorie de succes.

Anul 2014 a fost nu mai puțin contradictoriu: unul din lideri coaliției de guvernare a declarat, că Republica Moldova ar putea adera la UE în anul 2020,  în timp ce scenariul celui mai mare din istoria țării scandal de corupție deja era în proces de derulare – un miliard de dolari a dispărut din trei bănci moldovenești, un volum echivalent cu 12% din PIB-ul Moldovei.

După cum au observat reprezentanții societății civile, foarte multe lucruri au fost doar imitate. După aproape 10 ani de la aprobarea Strategiei de reformare a sectorului justiției, situația din acest sector numai s-a înrăutățit. Țara fiind furată de cei care au promis un viitor luminos pentru integrarea europeană. Într-adevăr, nimeni nu poate discredita ideea integrării europene mai mult decât politicieni corupți, care se ascund în spatele logou-ului UE.

Dar orice imitare are o limită. În 2017 UE a anunțat despre decizia de a stopa susținerea externă a reformei justiției deoarece autoritățile de la Chișinău au arătat un angajament insuficient pentru a implementa reforme în acest sector. Anularea rezultatelor alegerilor primarului de Chișinău în iunie 2018 a fost percepută de către Uniunea Europeană ca o linie roșie peste care a trecut regimul oligarhic al lui Vlad Plahotniuc în Moldova.  În noiembrie 2018, pentru prima data, Parlamentul European a declarat oficial, în rezoluția sa referitoare la punerea în aplicare a Acordului de Asociere UE-RM,  că RM este un stat capturat de interese oligarhice.

Consensul între UE, Rusia și SUA a contribuit la depășirea crizei politice din Moldova în iunie 2019, când Parlamentul Republicii Moldova, în sfârșit, a adoptat Declarația cu privire la recunoașterea caracterului captiv al statului, și V.Plahotniuc în grabă a fugit din țară. Deci, veți fi surprinși, în contextul acestor schimbări, să aflați că sondajul de opinie, din decembrie 2019, a arătat deja 59% de cetățeni moldoveni care susțin integrarea europeană?

Așadar, Uniunea Europeană poate să ia în considerare câteva lecții care pot fi utile în procesul de regândire a Parteneriatului Estic, precum și în cadrul negocierilor asupra noii Agende de Asociere (2021 – 2027):

  • Integrarea europeană să fie promovată ca un proces de modernizare internă și un proiect de politici interne în loc de unul geopolitic;
  • Principiul “Mai mult pentru o societate mai inclusivă” să fie unul de bază. Guvernul ar trebui să reprezinte și să comunice cu întreaga societate nu doar cu proprii alegători, astfel scăpând de narative polarizate și creând “noi”;
  • Atitudinea Uniunii Europene față de succesele și eșecurile guvernelor să fie măsurată conform criteriilor obiective, indiferent de ideologia politică și promisiunile acestora;
  • Propriile greșeli să fie recunoscute (unul din foști Reprezentanți ai UE în Republica Moldova a recunoscut că a fost totuși și o greșeală a UE când dragostea “dură”, cu condiționalități, a fost înlocuită cu o dragoste “oarbă” și din această cauză s-a pierdut mult timp în Moldova);
  • Este necesar de a arăta o perspectivă clară de aderare la UE, cu o monitorizare strictă, ca politicenii naționali să nu speculeze asupra acestei teme.

76% vs 38% – this is the maximum and minimum level of support by Moldovan citizens for European integration according to opinion polls conducted over the course of the last two decades. The first result was registered in November 2007 when the Party of Communists was governing the country. The second one in October 2016 – this being the seventh year under a coalition of several political parties that calls itself “Alliance for European Integration”.

This discrepancy is why, while celebrating the 10th Anniversary of the Eastern Partnership (EaP) in Moldova, it is worthwhile to look at the broader picture – the benefits obtained and mistakes made.

Within the last 12 years Moldova has received from the European Union (EU) around one billion Euros as non-reimbursable grants, as well as one and a half billion Euros in the form of loans. Thus, the country is the largest recipient of EU aid per capita in the European neighbourhood.

Since 2009, according to EU estimates, more than 17,660 Moldovan small and medium-sized enterprises (SMEs) benefitted from EU support for access to financing under the EU4Business program. Furthermore, ten business incubators were established. EU support helped building new drinking water supply infrastructure thanks to which approximately 15,700 people now have access to sufficient and safe drinking water. In addition to that, over 3,000 young people from Moldova took part in EU-funded non-formal education projects, and more than 2.5 million Moldovan citizens have benefitted from the visa-free regime until today.

The EU has become the country’s main economic partner. Today, about 70% of Moldovan exports are directed to the European Union market, and EU-imports amount to almost 50% of the overall figures. The implementation of the Association Agreement (AA) including a Deep and Comprehensive Free Trade Area (DCFTA) essentially contributed in achieving these results.

At the same time, like in a parallel world, the ruling coalition parties signed secret protocols on the separation of spheres of control under the state institutions such as the Prosecutor General’s office, the Security and Intelligence Service, the Anticorruption Centre, the Central Electoral Committee, the Audiovisual Council, the High Court of Justice, the National Bank, etc. This means that in Moldova there remained no independent state institution, including the judicial branch. All major decisions are made by political actors.

In 2012, the only oppositional TV channel at the time was closed; there was an attempt to ban the most powerful opposition party through the modification of the law on political parties; and the president of the country has been elected in suspicious circumstances after a 2,5-years delay on the seventh attempt. By the end of 2012, two diametrically opposite narratives have appeared. One, pushed by the opposition, depicted the Republic of Moldova as a captured state, the other, maintained by EU officials, called the country a success story in terms of implementing reforms.

In 2014, political promises and reality in Chisinau couldn’t have been further apart: one of the leaders of the governing coalition declared Moldova’s preparedness to become an EU member by 2020 while the biggest corruption scandal in the country’s history was already taking place – one billion US-dollars, the equivalent to 12% of Moldova’s GDP, disappeared from three Moldovan banks.

As civil society representatives noted, many good things have been nothing else than imitation only. In the ten years after the Strategy for Justice Sector Reform the state of affairs even has gotten worse. The country being robbed by those who have promised a bright future of European integration. Indeed, nobody can discredit the idea of European integration more than corrupted politicians hiding behind the EU-logo.

But every masquerade has its limits. In 2017, the EU announced the decision to cut the budget support programme for justice reforms, because the Moldovan authorities showed insufficient commitment to bringing about change in this sector. The nullification of Chisinau’s mayoral election results in June 2018 has been considered by the EU a red line crossed by the oligarchic regime of Vlad Plahotniuc. For the first time, the European Parliament has officially declared the Republic of Moldova a state captured by oligarchic interests in its resolution on the implementation of the EU Association Agreement adopted in November 2018.

The consensus between the EU, Russia and the US has helped to overcome the political crisis in Moldova in June 2019. It was then that the Moldovan Parliament has finally adopted the Declaration on the Recognition of the Captive Character of the Republic of Moldova leading to Plahotniuc urgently leaving the country. Is it thus a surprise that, in the context of these changes, by December 2019 the support of Moldovan citizens for European integration has risen again to 59%?

Hence, the EU may take into consideration several lessons while refining the EaP towards the Republic of Moldova and preparing for the negotiations regarding the new Association Agenda (2021-2027):

  • European integration should be promoted as a tool for domestic modernization rather than a geopolitical one;
  • The principle “more for a more inclusive society” should be a core one. The government should address society as a whole, thus finding a way for an inclusive narrative instead of polarization;
  • The EU’s attitude towards governments’ successes and failures should be measured against objective criteria, regardless of their political ideology and promises;
  • Own mistakes should be recognized (as an example, one of the former EU representatives to the Republic of Moldova has recognized that the EU has also made mistakes when the “rigid” love for conditionalities was replaced with a “blind” love leading to a great deal of wasted time and resources);
  • A clear perspective for full EU membership is necessary while keeping national politicians accountable for it.

Inna Shupac

Inna Shupac is a Chisinau-based expert in human rights. She is a former Member of the Parliament and Parliamentary Assembly of the Council of Europe. She was a Vice-chair of the European Union – Moldova Parliamentary Cooperation Committee. Alumna of the European Union Visitors Programme (2018).

© 2015-2018 Polis180 e.V. | Grassroots-Thinktank für Außen- und Europapolitik

Schreib' uns!

Du hast weitere Fragen zu Polis180 oder möchtest Dich bei uns engagieren? Dann kannst Du uns hier kontaktieren!

Sending

Log in with your credentials

Forgot your details?